De câteva luni bune mi-am stors creierii suprasolicitați încercând să găsesc o perspectivă nemaipomenită și nemaiîntâlnită pentru blogul meu. După un an de încercări pe toate fronturile și articole mainstream pe subiecte blah, m-am gândit să fac lucrurile un pic mai personale pe hushtag.ro. Dacă nici aici nu pot fi EU, atunci mă las de meserie ☺

Și ce strigă din toți rărunchii Andra Lazăr mai tare decât un amestec eclectic (ca și hainele mele) între istorie, țoale și un strop de umor? Așa că am ales: Moda în istorie. Istoria modei… sau modă și istorie! am decis, sunt blogger de street…history! De acum încolo voi fi tipa aia nebună care se pozează în fața unor chestii mișto, și va încerca să îți aducă și ție un pic din dragostea ei pentru povești și lucruri vechi. Desigur, voi avea și niște outfituri interesante, cu un pic de istorie, un pic de farmec sportiv, și cu siguranță cu încălțăminte comodă!

Vesnic indragostita de cladiri vechi
Vesnic indragostita de cladiri vechi

Pentru episodul de astăzi m-am oprit prin centrul Bucureștiului, cu o jachetă tare haioasă în culoarea mea preferată – ROȘU aprins. Odată cu achiziționarea acestui element, am bifat nu una, nu 2, ci 3 tendințe din sezonul toamnă-iarnă 2017. Avem roșul ominprezent, pelicula lăcuită atât de trendy, plus caracterul oversized al jachetei care îmi va ține de cald în zilele friguroase și plictisitoare care se anunță.

Jacheta roșie care a speriat Bucureștiul
Jacheta roșie care a speriat Bucureștiul

Pentru un outfit streetstyle care se respectă, am asortat o pereche de jeans drepți cu o cămașă din același material, repetând pata de roșu cu o pereche de botine-șosetă pe care le-aș purta zi și noapte! Rezultatul, zic eu, e ceva simplu, dar nu prea. M-am simțit amuzantă, liberă și atrăgătoare așa – mai ales că jacheta lăcuită atrage privirile tuturor!

Woke up like this :)))
Gone to sleep like this :)))

Și acum, hai cu lecția de istorie. Ca decor am ales o clădire simbolică a Bucureștiului, și sunt sigură că te vor interesa câteva fun facts despre ea. Nu de alta, dar nu mă apuc acum să te adorm cu date plictisitoare ca să mă dau deșteaptă. Mai simpluț e mai drăguț – un dicton valabil și în modă, și în istorie! Vă introduc acum în povestea incitantă a Palatului Cercului Militar București – care a contribuit la renumele de Micul Paris acordat orașului.

Pe treptele Palatului Cercului Militar
Pe treptele Palatului Cercului Militar

➢ Lucrările de construcție încep în 1911, iar clădirea este inaugurată oficial abia în februarie 1923. Asta deși era gata încă din 1916, când devine comandament al trupelor germane care invadaseră Bucureștiul, dar și închisoare pentru prizonierii ruși și români.

➢ 80% dintre fondurile necesare construcției Palatului Cercului Militar au provenit din donațiile și subscripțiile ofițerilor români. Este logic până la urmă, pentru că scopul Palatului era tocmai crearea unui loc de întâlnire și protocol pentru elita Armatei Române.

➢ Locul pe care este ridicat edificiul aparținea fostei Mănăstiri Sărindar (așa se numește astăzi fântâna din fața palatului) și este unul mlăștinos, extrem de labil. De aici, ideea ca palatul să fie construit pe piloni de stejar, în stilul clădirilor din Veneția.

Palatul Cercului Militar Național - vara
Palatul Cercului Militar Național – vara

➢ De proiectarea edificiului în stil neoclasic francez s-a ocupat arhitectul român Dimitrie Maimarolu (îi suntem recunoscător și pentru Palatul Patriarhiei sau Biserica Armenească), care a colaborat cu Victor Ștefănescu și Ernest Doneaud.

➢ Palatul Cercului Militar Național ne încântă cu 26 de sali dispuse pe cele 4 etaje, printre care se numără și un cinematograf, o sală de spectacole, precum și o sală gotică, bizantină sau maură.

Fotograf de poveste – Radu Alexandru Istrate

Author

Write A Comment