Odată cu intrarea în ”vremurile întunecate” ale istoriei omenirii, vestimentația este din ce în ce mai des asociată cu statutul social. Deși tipul de îmbrăcăminte era practic același pentru femeile nobile, precum și pentru țărănci – o tunică sau două purtate peste o cămașă – materialele, culorile și croiala diferă de la cer la pământ. De exemplu, era interzis prin lege ca femeile de rang inferior să poarte voal, accesorii din argint, sau culori precum auriu și purpuriu.

 

Vestimentatie medievala, cca 1200 - 1350
Vestimentatie medievala, cca 1200 – 1350

Secretul vestimentației medievale feminine se rezumă la un termen atât de popular în zilele nostre – layering, sau suprapunerea de diverse articole vestimentare pentru a crea o ținută. Cu cât femeia se bucura de mai multe privilegii financiare și sociale, cu atât mai multe straturi de haine etala.

Femei de vița nobilă în perioada medievală
Femei de vița nobilă în perioada medievală
Vestimentație femeie de rang inferior în epoca medievală
Vestimentație femeie de rang inferior în epoca medievală

În anul 1213, Gertrudis trăia în Sfântul Imperiu Roman și era fiica marelui duce von Hesse. Viața ei într-un castel poate părea idilică, însă te-ai gândit vreodată cât de frig este într-un spațiu imens, fără încălzire centralizată? Prin urmare, Gertrudis avea nevoie de multe straturi de haine, pe care din fericire și le permitea. Lenjeria de corp era alcătuită din pantaloni bufanți, o cămașă și ciorapi, pe care le acoperea cu un jupon alb sau galben din pânză sau mătase.

Peste jupon, Gertrudis purta o rochie lungă, cu mâneci largi. Materialele folosite la aceste rochii erau proporționale cu prestigiul familiei – de la tafta, la catifea, mătase, dantelă sau blană, iar tivul mânecilor sau al decolteului era decorat cu pietre semiprețioase sau dantelă. Și nu am terminat cu straturile – peste rochie, se purta o tunica sau livrea, la care se adăuga o pelerină decorată cu blană.

Vestimentatia medievală la apogeu
Vestimentatia medievală la apogeu

Silueta medievală se distinge prin atenția acordată taliei, care devine din ce în ce mai încorsetată – odată cu apariția vestitului artificiu vestimentar. Structura corpului devenea astfel una deformată, prin apariția unei talii lungi și îngustate. Atenția era însă îndreptată spre decolteu, care devine etalat în vestimentația medievală. Iar pe măsură ce decolteul devine mai generos, bijuteriile de aur și pietre prețioase devin mai fastuoase. O altă caracteristică a vestimentației în Evul Mediu o reprezintă pălăriile domnițelor, ce capătă forme din ce în ce mai interesante – de la coarne, la conuri, accesorii orientale și voaluri kilometrice.

Coetivy, 1460 - 70 - ”Filosofia prezentân cele 7 arte liberale lui Boethius”
Coetivy, 1460 – 70 – ”Filosofia prezentând cele 7 arte liberale lui Boethius”
Author

Write A Comment