Fetelor, ați fost vreodată atât de dezgustate de portretizarea greșită a femeii… mai ales de către o altă femeie? Ei bine, mie una mi-a venit să țip, să urlu de nedreptate și să bat tastatura  – până mi-a ieșit un articol despre ce înseamnă o femeie adevărată. Nu ca la Hollywood sau în reviste, ci cum am văzut în jurul meu!

Totul a pornit după un film franțuzesc (nici nu merită să-i dau numele aici), o comedie cică, despre o femeie cu viața dată peste cap de iubitul care o părăsește, de jobul prea dificil, și în general de viața mult prea grea. Nu sunt vreun critic de cinema, însă pentru un film scris de o femeie, regizat de aceeași persoană, care mai joacă și rolul principal , ei bine… femeia asta pare cam neverosimilă. Artificială. Creată pe hârtie, fără vreo șansă să fie identificată, în afara minții deranjate ale regizoarei/scenarist/actriță.

Nu există femei slabe de înger!
Nu există femei slabe de înger!

Adică eu, una, nu am văzut în viața mea o femeie atât de slabă de înger, incapabilă să se descurce, să se apere, să se afirme în viață. Bineînțeles că femeile adevărate, nu alea de pe Instagram sau din filme, au și momente de slăbiciune. Dar după ce se scutură de tristețe, de griji și de amar, femeile din lumea reală devin monumente de putere.

Iar mă vor acuza cârcotașii că am eu ceva cu fetele de pe Instagram, că sunt geloasă, etc. Dimpotrivă! Am ajuns la un moment din viața mea când mă bucură succesul oricărei femei, oricât de artificial e obținut el. Sunt fericită cu ce am, nu mai vreau să moară și capra vecinei. De fapt, să trăiască toate caprele din toată lumea asta! Ceea ce mă încurcă nițel e falsa perfecțiune care încă inundă ecranele, feed-urile și revistele, în care ne sunt prezentate femei frumoase – no comments here, care arată de parcă nu ar avea și ele puțină celulită, coșuri, riduri, sau zile în care nu se simt atrăgătoare. Așa, pur și simplu: pentru că sunt constipate, pentru că e bolnavă pisica, sau pentru că plouă și e frig.

Si femeile perfecte plang cateodata...
Si femeile perfecte plang cateodata…

Femeile din lumea reală vin în toate formele și culorile, la fel ca florile ce ne fac tuturor viața un pic mai aromată. Nu suntem numai trandafiri premiați, cu spinii tăiați și petale catifelate. Așa cum nu toate femeile poartă XS, sunt machiate la micul dejun ca pentru un photo shooting la revistă, și sunt îmbrăcate după ultimele tendințe. Nu că nu mi-ar plăcea un buchet și din ăsta 🙂

Dar, Doamne, cât de tristă ar fi viața dacă ar fi toate femeile la fel! Din fericire, există și margarete, necomplicate și pline de veselie. Există și păpădii sălbatice, și frezii duioase. Așa cum avem și surate cărora le place să se îmbrace exagerat, și aruncă mii de imprimeuri și culori într-un singur outfit. Există și femei conservatoare, pentru care ultimele tendințe sunt zero, și toate avem cel puțin o prietenă care își cumpără haine cu cel puțin 1 măsură mai mare pentru că e incomod să porți ceva care îți etalează linia corpului… Și ce bine că avem atâtea talii și conformații!

Where the wild flowers grow
Where the wild flowers grow

Avem femei incredibile, cu măsuri de la 34 la infinit, și TOATE sunt capabile de exemple mărețe de ambiție, forță morală, dragoste fără limite, cunoaștere și încredere. Ca în filmele alea bune, numai că… pe bune! Toate sunt femei reale, ca tine și ca mine, cu păr șaten, roșcat, blond, brunet sau roz. Și fiind oameni în carne și oase, nu făcături în Photoshop, au și ele suferințele lor, complexe, dureri neîmpărtășite și se întreabă câteodată noaptea târziu dacă își fac bine treaba.

Unitate, egalitate, diversitate
Unitate, egalitate, diversitate

Tot ce le spun lor, așa cum îmi repet și mie, e să vadă mereu lucrurile minunate din viața lor. Să trăiască după idealurile lor, să se bucure de o zi frumoasă și un cântec bun, să cumpere cărți și flori. Să își înfrumusețeze mintea și sufletul, și să nu se compare vreodată cu femeile ce par perfecte – nu știi niciodată ce durere poate ascunde un chip frumos cu haine la modă.

Femeile din lumea reală sunt perfecte tocmai prin ceea ce le face diferite, iar frumusețea studiată și plastifiată e atât de plictisitoare. Până la urmă, cu toții preferăm un buchet de flori proaspete, diverse și colorate, nu chestiile alea triste din plastic care adună praf într-o glastră, pe un mileu. Nu-i așa?

Fără flori de plastic!
Fără flori de plastic!
Author

Write A Comment