Renașterea intelectuală și culturală a Europei aduce cu sine o diversificare a stilurilor vestimentare, a materialelor și a imprimeurilor utilizate. Ținutele nobilimii devin adevărate capodopere, cu 3 puncte focale importante – mânecile exagerate ce se întind până aproape de pământ, talia încorsetată și linia gâtului, care devine din ce în ce mai interesantă prin tăieturi creative sau gulere foarte înalte.

Renașterea vestimentară în Anglia, reprezentată de regina Elizabeta I
Renașterea vestimentară în Anglia, reprezentată de regina Elizabeta I

Cu toate acestea, moda rămâne în mare parte o dezvoltare a stilului medieval, cu lenjeria de corp, tunică și corsaj, plus jachete cu mâneci impresionante. Diferențele de clasă se acutizează în Renaștere, iar femeile din clasele inferioare aveau acces doar la materiale și culori simple, pe când decorațiunile și accesoriile nobilimii deveneau din ce în ce mai fastuoase.

Vincenzo Campi ne prezintă vestimentația unei femei de clasă inferioară
Vincenzo Campi ne prezintă vestimentația unei femei de clasă inferioară

Însă în acea perioadă asistăm la nașterea unui fenomen care va influența pentru totdeauna relația noastră cu moda. Într-o epocă în care a fi femeie însemna doar să fii soție, mama sau fiică, hainele reprezentau singura modalitate de expresie. Prin modă, acesteau își puteau croi o personalitate în afara familiei, puteau fi văzute și puteau arăta ceva doar al lor. Așa a luat naștere manipularea realității pe care o putem întâlni și astăzi la tot pasul, dar într-o estetică diferită: corsetul, coafuri alambicate sau cosmetice folosite cu duiumul.

Femeile își păstrează vigoarea și în Renaștere, și aveau nevoie de tot mai multă forță pentru a face față capriciilor modei. Pe lângă corsetul care dăuna grav sănătății, prin mutilarea taliei și apropierea nenaturală a organelor interne, în această perioadă apar și crinolinele, acele structuri de metal ce fac mersul posibil în fustele exagerat de largi.

Și pentru a completa tabloul stilistic, femeile încep să poarte tocuri – pianelle, un fel de papuci cu toc înalt ce transforma mersul într-o provocare aparte, în special în Veneția. Câte nu facem pentru a atinge un ideal imposibil de frumusețe!

Pianelle, pantofii de groază din Renaștere
Pianelle, pantofii de groază din Renaștere

Că tot vorbim de un ideal, în Renaștere se purtau femeile cu forme. Nu numai pentru a face față condițiilor vitrege sau accesoriilor chinuitoare, ci și pentru că o siluetă generoasă era un etalon al bogăției. Și din cele mai vechi timpuri, bogăție = frumusețe. Așa că dacă aveai un trup voluptuos, un decolteu bogat și aveai și norocul de a te naște cu un păr blond, erau șanse mari să ajungi muza unor pictori precum Rafael, Leonardo da Vinci sau Tițian.

Titian - Venus cu oglindă
Titian – Venus cu oglindă

Și pentru a atinge etalonul ăsta, femeile erau în stare de multe lucruri, de multe ori periculoase pentru sănătatea lor. Pentru că se purtau frunțile înalte, unele femei își smulgeau câtiva centimetri buni din calotă doar pentru a se încadra în tendințe. Sprâncenele erau conturate cu creioane pe bază de plumb, iar pielea era hidratată cu creme care conțineau sulf sau mercur.

Sandro Botticelli - Nașterea lui Venus
Venus a lui Boticelli, ideal de frumusețe

Și pentru a întregi povestea de groază, înaintașele noastre își turnau în ochi picături de mătrăgună care le ofereau o strălucire aparte și contribuiau de multe ori la pierderea iremediabilă a vederii. În plus, pentru a fi în pas cu cerința de a avea un ten cât mai palid, ghinionistele cu piele măslinie puteau să își provoace paralizie musculară și chiar moartea prematură folosind tot felul de unguente pe bază de mercur, oxizi de sulf sau plumb.

Trenduri vestimentare si idealuri in Renastere
Trenduri vestimentare si idealuri in Renastere
Author

Write A Comment